Gand bun

Citind cartea “TELEPATIA Comunicarea suprema” de Danielle FETEAU m-am gandit ca ar fi interesant sa scriu cateva randuri despre modul in care creierul interpreteaza imaginile. Dupa multi ani de cercetare in domeniu s-a demonstrat ca telepatia este un mod uzual de transmitere de informatie, pentru care distanta sau mediul de transmitere nu reprezinta importanta. Este o carte interesanta, daca nu ati mai citit despre telepatie chiar merita sa va faceti timp pentru ea.

Ceea ce mi-a atras atentia a fost faptul ca in cadrul experimentelor s-a dovedit ca imaginea transmisa putea fi recunoscuta si interpretata corect de receptor numai in cazurile cand aceasta corespundea realitatii cunoscute de receptor. De exeplu celebrul medium Uri Geller nu a reusit sa interpreteze imaginea diavolului pe care emitatorul incerca sa i-o transmita, deoarece acesta nu exista in cultura lui.

O alta idee interesanta descrisa in carte este aceea ca vorbirea se invatata telepatic, iar dupa insusirea acestui mod de comunicare, telepatia se manifesta din ce in ce mai putin. Eu as merge mai departe si as aminti faptul ca si profesiile parintilor sunt preluate de foarte multe ori si practicate cu succes de catre copii, probabil si in acest caz telepatia joaca un rol mult mai important decat eventualele comunicari verbale.

Dar exista uneori si diferente mari de interpretare, acestea provin din experientele personale anterioare. Sa va iau putin pe ocolite; fiecare dintre noi a privit – mai ales in copilarie – norii albi de pe cerul albastru de vara, identificand in acesti nori diverse imagini, dintre care fetele umane sau imaginile de animale sunt cele mai raspandite. Creierul incearca sa interpreteze orice imagine prin comparare cu niste sabloane, cu niste imagini cunoscute. Nu se intampla numai in cazul norilor, ci ori de cate ori avem de a face cu o imagine neclara, in care vom recunoaste diferite figuri, o mica pata undeva mai departe pe perete in care ne va fi greu sa nu recunoastem un tantar, musca sau paianjen, indiferent de ce este in realitate, etc. Se intampla si in cazul artei, cateva linii pe o hartie si creierul le interpreteaza ca reprezentand ceva cunoscut, caricaturile sunt un bun exemplu. Creierul ne va oferi propria interpretare in functie de imaginile, de cunostintele noastre anterioare.

Dar nu numai cu interpretarea imaginilor procedeaza asa, la fel face in cazul sentimentelor, ideilor. Am avut cu totii discutii in contradictoriu cu persoane care aveau idei si interpretari absolut diferite fata de a noastra. Este o problema de paradigma, trebuie gasita in aceste cazuri modalitatea de a intelege interpretarea celuilalt, ceea ce de regula il va face dispus sa incerce la randu-i acelasi demers. Dar despre asta cu o alta ocazie…

In incheiere va mai recomand o lectura interesanta si extrem de utila, “Eficienta in 7 trepte sau Un abecedar al intelepciunii” de Stephen R. Covey, din care am extras desenul de la inceputul articolului. Sunt curios daca ati vazut ambele imagini ascunse in acel desen. Daca nu, va invit sa vedeti si imaginile urmatoare, dupa care priviti din nou primul desen.