Gand bun

Pe Facebook un prieten mi-a scris ca cel mai bine ii putem ajuta pe semenii nostri in suferinta iubindu-i. Respect si apreciez parerile celorlalti, iar aceasta chiar m-a surprins putin. Am incercat sa inteleg mai bine la ce s-a referit, am incercat sa cred ca are dreptate, apoi sa gasesc contraargumente. Nu stiu, chiar e suficient?

In alta ordine de idei, stim cu totii ca speranta moare ultima, dar poate muri si ea. Este important de stiut cu ce poate fi tinuta in viata, pentru ca omul care nu mai are speranta este mort si el. De ce ai nevoie sa speri? Cand iti poti pierde speranta? Atata timp cat poti crede in schimbarea in bine a situatiei, iti vei pastra speranta. Dar ce motive ai putea avea sa crezi? In ce sa crezi, sau in cine? Daca iti pierzi si credinta?! Sunt doua variante, doua oferte, cea religioasa si cea lumeasca, ambele pot oferi o viziune pozitiva a viitorului, in care sa creada oamenii, ele nu se exclud neaparat, dimportiva se pot completa armonios.

Pentru a mentine credinta, viziunea trebuie clar si concis descrisa, apoi repetata suficient de des. Asa functioneaza toate religiile, dar asa functioneaza si unele organizatii care aduc lucruri mai putin bune omenirii. Intr-un mod asemanator ajungem sa credem despre unele produse ca sunt exact de ce avem nevoie, doar din cauza reclamelor. Prin tehnici asemanatoare ajungem sa devenim sclavii telenovelelor. Am dat doar doua exemple negative de situatii in care putem ajunge destul de usor victimele manipularii. Atunci cand manipularea are alte scopuri si se duce la alt nivel, consecintele pot fi – istoria a demonstrat asta – dezastruoase.

Iata cum functioneaza: pornim de la o viziune pe care o transformam in credinta si avem speranta. Declansam astfel energii extraordinare, care vor duce spre realizarea, materializarea viziunii. Unii oameni isi creaza, dezvolta si realizeaza propriile viziuni, ei sunt oamenii de succes. Dar succesul individual, chiar daca este important, nu duce la succesul comunitatilor. De regula personaje puternice, carismatice vor fi urmati de ceilalti pentru realizarea unei viziuni la scara comunitatii.

Istoria ne da exemple in care popoare ajunse in situatie limita au reusit sa isi creeze viziuni, pe care apoi sa le traiasca in scurt timp ca si realitati. Cred ca si tara noastra de asta are cea mai mare nevoie acum, de o viziune simpla, usor de inteles si de urmarit. Nu trebuie sa fie usor de realizat, nu trebuie sa fie de azi pe maine, dar trebuie sa fie o viziune clara, credibila care sa ne dea speranta de care avem atata nevoie. Are cineva o viziune pentru viitorul Romaniei? Inca mai sper…

Si pentru ca fara ajutorul suprem nu vom birui, il rog pe bunul Dumnezeu sa binecuvanteze aceasta tara.